Ministerul Apararii
 
Acasă  Newsroom  Publicaţii  O relatare din infernul Ebola

O relatare din infernul Ebola



„Acasă și pereții te ajută!”, ne-a spus Oleg Vlas, locotenent-colonel, revenit recent din misiune militară din Liberia, în cadrul unei relatări din infernul Ebola. În cele 14 luni cât s-a aflat acolo a locuit la câțiva kilometri depărtare de zona infestată cu virusul mortal Ebola și două săptămâni chiar în centrul focarului – în Monrovia, capitala Liberiei. Nu s-a simțit nici pentru o clipă în pericol și susține că, dacă ar mai avea ocazia, va pleca fără ezitare într-o nouă misiune de pace. „Suntem militari și e firesc să fim prezenți în zonele de risc. Pentru mine, participarea la misiuni de pace înseamnă în primul rând vizibilitate pentru Republica Moldova”, susține militarul.

MedNews: Când ați plecat în Liberia și care a fost specificul misiunii?

Oleg Vlas: Am plecat pe 17 septembrie 2013. Misiunea era pentru un an, dar ni s-a prelungit mandatul cu încă două luni. Sarcina noastră era de a colecta informații despre acea localitate, ocupația și religia localnicilor, numărul caselor, facilitățile la care au acces. Băștinaș sunt împărțiți în musulmani, creștini și cei care cred în zeii lor. În satele pe care le vizitam eram întâmpinați de un fel de „primar” – majoritatea tineri, care ne primeau într-o încăpere modestă, cu o masă, un scaun-două.

MedNews: Apariția și răspândirea virusului Ebola v-a prins în una din țările afectate. Cum a fost perioada de până la apariția  virusului ucigaș și după?

Oleg Vlas: Despre virusul ucigaș s-a vorbit pentru prima dată în luna aprilie, când a fost înregistrat primul val. În luna mai, epidemia a scăzut din intensitate, iar în a doua jumătate a lunii iulie a reizbucnit. Nu am remarcat diferențe foarte mari dintre perioada de până la epidemie și după. Adevărat, au sporit măsurile de protecție: purtam permanent cu noi mănuși, mască și gel antibacterian. Nu am intrat în contact direct cu localnicii. Eram mai precauți decât de obicei. Am renunțat să ne mai strângem mâna atunci când ne salutăm, chiar dacă erau vorba de prieteni apropiați. Așa a apărut salutul cu ciubota (atingerea vârfului cizmei drepte).

MedNews: Misiunea militară s-a prelungit din cauza situației epidemiologice din regiune?

Oleg Vlas: Eu am solicitat! Am văzut că era deficit de oameni. Echipă trebuia să fie compusă din zece persoane, dar erau doar șase. Sarcinile sunt împărțite între cei rămași… Și se dublează!

MedNews: Care este atmosfera în regiune? Oamenii sunt panicați?

Oleg Vlas: Viața merge înainte. E o atmosferă pașnică. Se simte o schimbare de atitudine a oamenilor față de Ebola după ce virusul a ucis foarte mulți oameni. În primele luni se simțea doar o frică temperată. Cel mai mare focar este în capitală, în cartierul West Point, care este și cel mai sărac. Primul pacient a fost locuitor anume al acestui cartier. El revenise acasă din Sierra Leone și, de la el, s-a declanșat epidemia în regiune.

MedNews: Am văzut în reportajele și în pozele despre Ebola imagini sumbre – cu oameni decedați chiar în drum. E chiar așa de grav?

Oleg Vlas: Nu sunt trucate imaginile pe care le-ați văzut. Situația e într-adevăr foarte gravă. Dacă în Siera Leone focarul a fost oprit, în Liberia a fost mai dificil, pentru că oamenii locuiesc acolo ca într-un mușuroi de furnici, mai ales în cartierul West Point. Când a apărut Ebola, a fost formată o echipă specială din localnici, care a fost asigurată cu echipamente de protecție. Au fost deschise linii telefonice gratuite la care persoanele puteau anunța un presupus caz de infestare sau dacă au observat o persoană decedată. Odată recepționat apelul, la fața locului se deplasa echipa specializată, care verifica, preleva probe și le transmitea laboratoarelor specializate.

De asemenea, în localitățile rurale a fost repartizat gel antibacterian, locurile cele mai aglomerate au fost dotate cu robinete cu apă. La intrarea într-o instituție de stat sau la intrarea în magazin, trebuia să-ți speli mâinile. Localnicii sunt cooperanți și respectă aceste reguli.

MedNews: Ați văzut imagini de care spuneam că le-am văzut în reportaje?

Oleg Vlas: Epidemia era în capitală. Baza noastră militară era la sute de kilometri depărtare de Monrovia, în Zwedru. Dar colegii dislocați în capitală spuneau că vedeau des cum oamenii care mergeau pe drum și pur și simplu cădeau și nu se mai ridicau.

MedNews: Cum a fost întoarcerea acasă?

Oleg Vlas: Cu două săptămâni până la decolarea de pe Aeroportul din Monrovia, am avut timp să închei toate socotelile – să achit toate serviciile. Nu trebuia să las vreo datorie. Așa că,  practic, timp de două săptămâni m-am aflat în epicentrul focarului de Ebola. După ce expiră cele două săptămâni, Serviciul medical local verifică temperatura și îți eliberează un certificat medical. Cu acel certificat, plus valiza mergi la aeroport. În timp ce completezi niște formulare, angajații aeroportului îți verifică din nou temperatura corpului. Am făcut o escală la Casablanca, unde este amenajat un traseu special pentru persoanele venite din țările afectate de Ebola. Până a urca în avion, pasagerii trec prin scanerul care verifica temperatura corpului.

La Chișinău am fost urcat în mașină și transportat la Spitalul Clinic Militar Central, unde am fost izolat într-o celulă, așa că mi-am cuprins familia doar cu ochii, prin pereții din sticlă. Trei săptămâni am fost „vizitat” de medici în costume speciale, care îmi tot prelevau sânge pentru analize și îmi verificau temperatura. Abia peste trei săptămâni mi-am strâns la piept familia și am dat mâna cu prietenii și rudele.

MedNews: Cum au reacționat cei de acasă? Și-au făcut griji pentru Dvs?

Oleg Vlas: Soției nu i-am spus din start ce urmează să se întâmple. Pe parcurs i-am explicat… A reacționat destul de clam.

MedNews: Cum veți petrece sărbătorile?

Oleg Vlas: Am o fiică de 16 ani și, după un an și două luni de absență, încerc să compensez lipsa mea din viața ei. Vom petrece sărbătorile împreună cu familia. Voi cunoaște nepoțelul de la soră, care s-a născut în timp ce eram plecat. După sărbători, mă voi întoarce la serviciu.

MedNews: Veți mai pleca în misiuni similare?

Oleg Vlas: Suntem militari și e firesc să fim prezenți în zonele de risc. De ce să nu participăm la misiuni? Pentru mine, participarea la misiuni de pace înseamnă vizibilitate pentru Republica Moldova. Este un mod de a spune colegilor din alte state că există pe harta lumii o țară micuță ca Republica Moldova. Am reușit să mă împrietenesc cu mai mulți militari din diferite regiuni ale globului pământesc. Mă așteaptă să-i vizitez în Nepal, Bangladeș, Pakistan, Malaezia, Bosnia, Serbia, Muntenegru, Brazilia, Herțegovina.

Peste 200 de militari moldoveni au participat la misiuni pacificatoare internaționale

Din 1997, când militarii moldoveni au fost la primele misiuni militare internaționale, au fost trimiși peste 200 de ofițeri în diferite puncte fierbinți ale globului pământesc. Aceștia au ajuns în zonele de război din Republica Cecenă, Kosovo, Macedonia, Georgia, Tadjikistan, Ucraina, Bosnia şi Herţegovina, Liberia, Coasta de Fildeş, Sudan, Sudanul de Sud, Republica Central Africană, Georgia ș.a. 59 de militari moldoveni vor întâmpina Crăciunul și Anul Nou 2015 în zone fierbinți din diferite regiuni.

Pentru MedNews, Marina Lița

 

 

 

 



 http://mednews.md/o-relatare-din-infernul-ebola/
© 2011 Ministerul Apărării.
Toate drepturile rezervate.

Infocentru

Ministerul Apărării

Marele Stat Major

Rețele de socializare