Armata pe platoul de filmareCa să aflăm formula succesului unui actor celebru şi să discutăm puţin despre armată, am mers în ospeţie la actorul Mihai Volontir, unul dintre simbolurile cinematografiei moldoveneşti. — Domnule Volontir, ce vă leagă de armată? — Vă spun din start că nu am făcut serviciul militar în termen, dar pot să spun că am făcut armata pe platoul de filmare. Din toate filmele cu tematică militară, în care am jucat, am învăţat ceva nou din militărie. Am debutat ca actor în filmul „Se caută un paznic” interpretînd rolul lui Ivan Turbincă, soldat, care a făcut serviciul militar timp de 25 de ani. Apoi au mai urmat rolurile de militari în aşa filme ca „Bărbaţii încărunţesc de tineri”, „De la Bug pînă la Visla”, unde — Care dintre aceste personaje — Toate cîte puţin. Dar cel mai mult — Au fost grele aceste roluri? — Nici un rol nu este uşor. — Se spune că armata este o şcoală a vieţii. Pentru dumneavoastră aceste roluri pot fi considerate o şcoală a vieţii? — Desigur! O şcoală bună a vieţii! Unde eu puteam să aflu, să văd şi să fac toate aceste lucruri noi, decît pe platoul de filmare? Şcoala vieţii, da... Cred că anume această şcoală — Domnule Volontir, rolul ţiganului Budulai din filmul „Ţiganii” — Pentru mine este un rol ca şi celelalte roluri. Pur şi simplu, filmul „Ţiganii” nu a fost filmat pentru ecranul mare, ci pentru televiziune. A fost un film „îndrăzneţ”, care a intrat în fiecare casă. De aceea şi a căpătat o popularitate atît de mare. Apropo, filmele „В зоне особого внимания” şi „Ответный ход” sînt de acelaşi gen. Ele la fel erau derulate la televizor foarte des. Chiar şi în prezent, în fiecare an, în ajunul zilei de 23 februarie, aceste filme apar la unele posturi de televiziune. — Deschideţi-ne secretul, cum aţi reuşit să faceţi o carieră perfectă atît în cinematografie, cît şi la teatru? — Fiind nedespărţit de Teatrul „V. Alecsandri”, eu lucram şi în cinematografie. Mi se acordau 45 de zile de concediu şi în această perioadă mă deplasam la filmări. Nu puteam să abandonez scena de teatru. Şi acum îmi pare foarte bine de ceea ce am facut — că — La ce lucraţi acum? — În prezent regizez spectacole la Teatrul „V. Alecsandri” din Bălţi. Lunar în teatrul nostru se joacă 25 de spectacole, majoritatea dintre acestea fiind apreciate şi premiate atît la nivel naţional, cît şi peste hotarele republicii. Doresc să-mi închei cariera de actor şi de regizor anume în Teatrul „V. Alecsandri”, în care cîndva — Dacă permiteţi, să revenim la tematica militară. La moment credeţi că Republica Moldova are nevoie de o armată? — Sigur că are nevoie. Menirea armatei este nu doar de a apăra un popor sau un stat, ci şi de a educa tînăra generaţie. Unde se vor face bărbaţi adevăraţi toţi băieţii noştri tineri, dacă nu vom avea armată? Cînd am privit parada militară la televizor şi cînd — Ce sfat puteţi să le daţi băieţilor, care stau la îndoială să facă armata sau nu? — Eu ia-şi sfătui, în cazul în care le permite sănătatea, să facă fără îndoieli serviciul militar, căci asta este o şansă bună să capeţi experienţa necesară pentru viaţă, să devii bărbat. Înainte, în timpurile sovietice, exista o problemă — distanţa dintre casă şi locul de îndeplinire a serviciului militar. De exemplu, erai din Chişinău, dar armata o făceai la Vladivostok sau la Kaliningrad. Acum această problemă nu mai există. Soldaţii pleacă în concedii la baştină destul de des şi de aceea despărţirea de părinţi nu trebuie să-i sperie. — Domnule Volontir, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc multă sănătate şi succes în realizarea proiectelor dvs! Interviu realizat de Dmitrii VOSIMERIC |