Sărbătorile de iarnă au fost un prilej de bucurie pentru a-i aduna pe cei dragi acasă. Dacă unii au împărtăşit bucuria Naşterii Domnului în sânul familiei, atunci alţii au sărbătorit la mii de kilometri distanţă, fiind la datorie. Vorbim despre militarii din cadrul Armatei Naţionale, care se află într-o misiune de pacificare în Africa şi au decis să-şi împărtăşească trăirile cu cei de acasă.

Maior Natalia Lefter, are 39 de ani şi a plecat în Sudanul de Sud, Kuajok, în decembrie anul trecut, chiar în preajma sărbătorilor de iarnă. „Oriunde te îndrepţi, fă-o din toată inima...”, afirmă Natalia.

Fiind observator în misiunea de pacificare a ONU în Africa, femeia susține că s-a trezit la realitate. A ajuns aici în decembrie, în preajma sărbătorilor de iarnă, unde fiind departe de casa, au copleșit-o amintirile şi îi era dor de familie mai mult ca niciodată... „Sărbătorile de iarnă cred că sunt cele mai minunate, deoarece ne aduc aminte de copilărie, fulgi de zăpadă, obrăjorii roşii şi soba de la bunica. La 25 decembrie, aflându-mă la cursul iniţial în Juba, am avut parte de o masă copioasă, cu bucate tradiţionale — orez fiert, carne de curcan coaptă, turte din făină, sosuri delicioase, fructe şi dulciuri. Pe masa de sărbătoare am avut vin. Muzica răsuna în tot campusul. Apoi au urmat şi dansuri pe un ton african. Am avut parte şi de cadouri, de la colegii din România, simple şi micuţe, dar erau dăruite din suflet şi cu însemnătate mare, căci, mă simţeam în prag de sărbătoare, cu Moş Crăciun şi cu daruri. La 31 decembrie am ajuns deja la locul de destinaţie, Kuajok, acolo eram repartizată pentru următoarele 12 luni”, ne povesteşte Natalia Lefter.

Femeia mai spune că a rămas impresionată de căldura cu care erau primiți militarii. „Sărbătoarea a început cu muzică şi program artistic la 16.00. La 18.00 au fost servite bucatele: orez fiert, fasole, cărniţă de vită şi de găină. Nu am avut parte de fructe şi legume la masa de sărbătoare, dar în schimb managerul bazei militare a copt un tort mare, cu multă cremă. Mă bucuram ca un copil.... şi aici am avut parte de o surpriză. La inaugurarea şi tăierea tortului au fost prezentate persoanele nou venite în campus, eu şi un coleg din România. Am primit emoţionată prima bucăţică de tort”, a remarcat Natalia.

Şi cei din Republica Centraficană nu au avut parte de bucatele tradiţionale moldoveneşti, dar au petrecut de sărbători cu voie bună, însă şi cu dor de casă. Vorbim despre Elena Milcenco, plecată în misiune în noiembrie 2017. Departe de casă, într-o țară afectată de conflicte armate, Elena spune că a visat să ajungă aici şi se simte în apele ei.

Odată ajunsă pe tărâmul african a marcat-o întâlnirea cu orfanii războiului. "Fiecare naţiune are specificul ei, aici oameni trăiesc într-o sărăcie pe care noi nici nu ne-o imaginăm. Viaţa umană aici nu costă nimic şi ei sunt conştienți de acest lucru. Dar sunt fericiţi, zâmbesc mereu, se bucură de lucruri simple şi nu se plâng„,povesteşte Elena Milcenco.

Prima misiune în Republica Central Africană şi primul revelion la +30 C.

„De Anul Nou mi-au adus colegii un ananas enorm crescut în pădure şi ăsta era eroul meniului în noaptea de Anul Nou. Magia sărbătorilor de iarnă am împărtăşit-o la serviciu, cu camarazii mei, cu dorul de casă şi de oamenii dragi nouă. Am avut parte şi de un brăduţ mic, da frumos decorat, care ne-a făcut să simţim spiritul sărbătorilor de iarnă”, a relatat maiorul Elena Milcenco.

Foto: arhiva personală; Ministerul Apărării