"De 17 ani mă îndrăgostesc de profesia mea"

Locotenent-colonel Olga Scripovscaia,

comandantul Centrului Militar Teritorial Bălţi

„De 17 ani mă îndrăgostesc de profesia mea”

— Doamnă locotenent-colonel, ce înseamnă armata pentru dumneavoastră şi cînd v-aţi legat viaţa de ea?

— De fapt, totdeauna am admirat oamenii cu epoleţi. Încă din şcoală eram încîntată de organizarea din sistemul militar şi de valorile pe care le dictează acesta. În copilărie, am fost motivată de poezia lui Nikita Mihalcov în care se vorbea despre mama unui tînăr poliţist. Anume această poezie mi-a atins inima. Pentru că nu exista la acel moment ofertă de recrutare în structura militară pentru doamne, am luat licenţa în pedagogie. Vroiam să devin militar, dar nu ştiam cum să-mi realizez visul. Abia în 1994 a apărut această posibilitate. Profitînd de ocazie, ţin să le mulţumesc celor care, la acel moment, au avut încredere în capacităţile mele şi au făcut posibilă angajarea mea în structura militară. Astfel, de 17 ani armata face partea din viaţa mea.

— Dumneavoastră sînteţi model de femeie-militar în Armata Naţională. Dar, presupun că în calea pe care aţi parcurs-o spre afirmare aţi întîlnit de toate.

— Am parcurs toate gradele şi funcţiile accesibile mie, începînd cu gradul de soldat la funcţia de curier de stat major. Cinci ani am făcut parte din corpul de soldaţi şi sergenţi, ceea ce mi-a adus o experienţă colosală şi o susţinere adecvată cunoştinţelor mele actuale. Pot să zic că am avut numai urcuşuri în cariera militară. Am urcat toate treptele carierei, fără să omit ceva şi acum cunosc întregul proces de gestionare a funcţiilor într-o structură militară şi pot să îl controlez. Mi-am început cariera militară ca soldat prin contract în Batalionul Geniu de la Negreşti. O perioadă îndelungată, din mai 1995 pînă în martie 2007, am lucrat în Brigada „Moldova” dislocată în Bălţi. La fel, aici am acumulat multă experienţă, pentru că am avut profesori competenţi în rîndul corpului de comandă al unităţii. În iunie 2008 am fost transferată în Academia Militară „Alexandru cel Bun”, unde am activat pînă în 25 martie 2009, atunci cînd am fost numită la funcţia de comandant al Centrului Militar Teritorial Bălţi.

Nu regret niciun moment că am ales asemenea profesie. Au fost şi multe greutăţi, pentru că viaţa fără greutăţi este imposibilă, dar consider că dacă îţi place ceea ce faci, ţi se pare foarte uşor. Cred că acele obstacole care mi s-au aşternut în cale au contribuit la formarea carierei mele. Nu mi-a fost totdeauna uşor. Au existat şi momente cînd vroiam să plîng. Dar am mers înainte şi am lucrat la greşelile mele şi mă străduiam să nu mă supăr pe superiori. Înainte de toate, trebuie să lucrezi la propriile capacităţi. Cred că calea militară pe care am parcurs-o este calea de muncă asupra greşelilor pe care le-am comis, recunoaşterea lor şi trecerea obstacolelor.

— Am auzit şi cu siguranţă aţi auzit şi dumneavoastră vorbindu-se că armata nu este pentru doamne. Ce părere aveţi vizavi de aceste afirmaţii ?

— Cred că armata este pentru fiecare cetăţean al ţării noastre care o iubeşte şi care vrea să o apere. Apărarea ţării nu admite stabilirea unor diferenţe între sexe. Dacă eşti puternic fizic, pentru că pregătirea fizică este o condiţie necesară pentru un militar şi dacă în inima ta trăieşte iubirea pentru patrie şi pentru profesia pe care o practici, entuziasmul nu va seca niciodată, nici energia nu se va consuma. Contează profesionalismul pe care l-ai obţinut, mai mult decît resursa financiară, contează cît de puternic eşti ca să-ţi aperi patria, cît de autoritar, cum te priveşte poporul şi dacă are încredere în tine. Acestea sînt calităţile după care trebuie de apreciat militarul.

— Cunoaştem că aţi îndeplinit un mandat de observator militar în Liberia. Povestiţi-ne, vă rog, despre experienţa pe care aţi căpătat-o în misiunea de pe continentul african.

— În perioada martie 2007 — aprilie 2008, am avut onorata ocazie să particip în misiunea ONU de menţinere a păcii în Liberia, în calitate de observator militar. Această misiune a reprezentat o perioadă frumoasă şi productivă în cariera mea. Am avut posibilitatea să aplic într-o echipă multinaţională toate cunoştinţele, experienţa pe care le-am obţinut în ţară în cadrul mai multor cursuri şi aplicaţii. În cadrul echipei am deţinut funcţia de ofiţer responsabil cu operaţiile. În responsabilitatea mea intra planificarea tuturor patrulelor, întocmirea rapoartelor, monitorizarea situaţiei în aria de responsabilitate, aici intra şi starea actuală la capitolul trafic de armament şi fiinţe umane, modul de organizare a procesului de învăţămînt şi, în general, stabilirea principiilor democratice în această ţară. A fost o experienţă foarte interesantă. M-am străduit să fac imagine bună Republicii Moldova prin propriile prestaţii în cadrul misiunii ONU din Africa şi cred că acest lucru, în mare parte, mi-a reuşit. Cu mare plăcere îmi amintesc de fiecare dată de timpul petrecut acolo. Pînă în prezent menţin legătura cu militarii cu care am făcut echipă în Liberia.

— Aţi fost unica doamnă-ofiţer în echipa multinaţională?

— Da. Dar cred că nu s-a făcut nici aici o diferenţă. Poate numai în primele zile militarii din ţările în care femeile nu sînt numite la funcţii de comandă în armată mă priveau uneori sceptic atunci cînd desfăşuram briefingul de dimineaţă şi fixam sarcini, distribuiam GPS-uri şi le indicam pe hartă locaţia de unde trebuiau să se întoarcă cu raport. Şi poate sperau aceştia uneori că nu voi reuşi să mă descurc cu misiunile. Dar în cîteva zile, atunci cînd jucam baschet şi alergam 10 km în rînd cu ei, alergările pe distanţe mari fiind hobby-ul meu, mi-au găsit loc alături de ei. În armatele moderne, ca şi la noi de altfel, se vorbeşte despre militarul profesionist, ci nu despre diferenţa între sexe. De aceea, dacă, femeie fiind, vrei să demonstrezi că poţi fi un profesionist, la fel de bun ca bărbaţii, trebuie să lucrezi la egal cu ei. Dar nu să cauţi eschivări pe motiv că eşti femeie şi-ţi este greu şi aşa să-ţi faci viaţa mai uşoară. Pentru că atunci şi colegii tăi — bărbaţi te vor aprecia direct proporţional cu competenţele de care dai dovadă. Femeile militare trebuie să meargă pe căile grele în rînd cu colegii lor.

— Aţi fost prima doamnă din Armata Naţională care a primit mandat de observator militar ONU?

— Din cîte cunosc, am fost primul ofiţer — doamnă care a mers într-o misiune în Africa.

— Aţi fost deschizătoare de drumuri ...

— Aşa se pare. Cred că doamnele care m-au succedat au demonstrat că sînt profesioniste, la fel ca toţi militarii din Armata Naţională care desfăşoară misiuni peste hotarele ţării.

— Dacă vi s-ar oferi posibilitatea să mai mergeţi într-o misiune ONU aţi face-o?

— Aş accepta fără să stau pe gînduri, indiferent de locaţia pe care o voi primi. Poate fi vorba despre misiuni peste hotarele ţării sau în Zona de Securitate din Republica Moldova. Îmi place meseria de pacificator. Este suficient de grea, dar îmi face o deosebită plăcere. Sînt permanent pregătită pentru această muncă. Îmi place noul, situaţiile care au o soluţie dificilă. Finalitatea în procesele de negociere se raportează la experienţa pe care o au actorii implicaţi în negocieri, forţa de convingere, autoritatea. Calea către finalitatea dorită în procesul de negociere, acel consens la care se ajunge, demonstrează măiestria militară. La această măiestrie se ajunge printr-o acumulare constantă de cunoştinţe nu doar din cărţi.

— Cînd aţi fost numită la funcţia comandant al Centrului Militar Teritorial Bălţi?

— Am primit funcţia la data de 25 martie 2010. Deja s-a făcut un an.

— Felicitări. Cum se conduce cu centrul militar?

— Este la fel cum ai conduce cu oricare unitate militară, de aceea nu pot să zic că este foarte uşor. Dar ne ghidăm de documente, de experienţa acumulată de-a lungul anilor de personalul care munceşte aici, precum şi de sarcinile fixate de comandamentul superior. Cred că nu există o diferenţă între comandantul femeie şi bărbat, pentru că toţi purtăm epoleţi şi ne apreciem doar pentru calitatea lucrului pe care îl facem. Ca să nu avem carenţe în activitatea noastră, mă strădui să servesc drept exemplu pentru subalterni, de aceea sînt foarte severă cu mine însămi. Toată experienţa pe care am obţinut-o anterior numirii la această funcţie mi-a fost de mare folos. O să vă zic de ce — fiecare unitate a Armatei Naţionale cultivă calităţi diferite. De exemplu, de la genişti am preluat gîndirea minuţioasă, exactitatea. De la infanterişti — executarea întocmai a comenzilor. Iar Academia Militară m-a învăţat abordarea ştiinţifică a lucrurilor, situaţiilor — să planifici, să gîndeşti, să analizezi. Toate aceste experienţe au format un tablou amplu care îmi permite să gestionez eficient activitatea centrului militar.

— Care sînt cîteva obiective pe care le-aţi fixat de la numirea în funcţie?

— Primul obiectiv vizează disciplina militară impecabilă în instituţia cu care conduc. În acest sens, încerc să mă ofer drept exemplu subordonaţilor mei. Atunci cînd te afli la o funcţie de conducere nu trebuie să uiţi de misiunea care ţi-a fost încredinţată şi de încrederea care ţi-a fost acordată. Ceea ce ne obligă la rezultate pe măsura încrederii acordate. Ne bazăm pe principiul analizării propriilor acţiuni, greşeli, lecţii însuşite şi atunci cînd ceva nu ne-a reuşit trebuie să anunţăm deschis problema, împreună cu echipa. Deci, punem accent pe spiritul colectiv, pe soluţionarea problemelor, pe obiectivitate şi pe atingerea scopurilor. Al doilea obiectiv este colaborarea fructuoasă cu administraţia locală, cu instituţiile de învăţămînt, cu organizaţiile de veterani, cu recruţii şi îndeplinirea tuturor atribuţiilor atît pe linie militară, cît şi sarcini care sînt legate de societatea civilă.

— Profesia militară presupune multă jertfă. Cum împărţiţi timpul între familie şi carieră?

— Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a făcut activă în orele matinale. Îmi place să mă trezesc foarte devreme şi îmi programez cele mai importante activităţi de dimineaţă — aşa cum sînt întîlnirile importante, şedinţele, audienţa. Pentru că ritmul organismului îmi permite, acest program funcţionează bine. Mă trezesc dimineaţa, în mod obligatoriu alerg în vremea caldă, iar iarna merg la sala de sport, după orele de lucru. În aşa mod, cea mai activă perioadă de realizare a planurilor încadrează orele de pînă la 15:00. Urmează munca de birou, semnarea actelor, verificarea corespondenţei. Iar restul timpului mă simt confortabil şi pot să mă relaxez, să merg acasă să privesc televizorul, să gătesc ceva gustos pentru familie. Deci, perioada activă este de dimineaţă. Programul din weekend îl stabilesc în dependenţă de planuri şi de dispoziţie. Lectura îmi ia, la fel, mult timp, pentru că dacă vrei să-ţi faci carieră, trebuie să înveţi multe de sinestătător, să consulţi cărţi de specialitate. Sînt foarte recunoscătoare familiei mele, părinţilor, fraţilor mei care m-au înţeles şi m-au susţinut totdeauna.

— Aţi reuşit să realizaţi multe în cariera militară. Vă mai doriţi ceva şi pentru sine?

— Doresc să mai acumulez experienţă interesantă. De fapt, mai vreau realizare, implementarea tuturor ideilor care vizează activitatea în centrul militar, vreau să obţin informaţie nouă, să studiez, să lucrez la calificarea profesională. Şi în aşa fel, societatea civilă să continue să privească armata cu încredere, iar părinţii tinerilor care vin să facă armata să mulţumească structurii noastre pentru educaţia pe care le-am oferit-o copiilor lor. Acesta este scopul meu. Sînt pregătită pentru orice misiune. Vin la serviciu cu o satisfacţie mare şi consider că sînt împlinită. Asta mai vreau şi asta primesc în fiecare zi în serviciul patriei. De 17 ani nu mă dezamăgesc, ci doar mă îndrăgostesc de profesia mea.

Locotenent major Inga Mihailova