La pariu cu viaţa

Geniştii militari — eroi ai timpului de pace

Deseori facem niște pași în viață, care, după părerea noastră, ne determină viitorul. Dacă este vorba de o decizie importantă, chibzuim mult, cerem un sfat sau mai multe sfaturi, luăm o pauză pentru a analiza situația și luăm decizia „la rece”. Însă ce ar fi, dacă de următorul nostru pas ar depinde viața, la propriu? Și dacă ar fi vorba nu doar de viața noastră, dar și a celor din jur? Și dacă am avea doar câteva clipe pentru a lua o singură decizie corectă? Probabil, este greu să răspunzi la aceste întrebări, dar și mai greu este să faci față unor astfel de provocări, când te pomenești cu ele în față. Sunt, însă, oameni, care fac acești pași zi de zi. Despre ei se mai spune că pot greși doar o singură dată. Este vorba despre geniști — militari cu nervii de oțel, deprinși să-și încerce destinul în cele mai dificile situații.

De la crearea statului nostru sau, mai bine zis, de la formarea Armatei Naționale, geniștii au jucat un rol important nu doar ca o componentă a Forțelor Armate a țării noastre, dar și ca un furnizor real de securitate pentru cetățeni. Au avut un rol important în războiul din ’92, dar și în perioada de după război au fost de neînlocuit. După ce la Nistru armele au tăcut și ambele maluri se bucurau de pace, geniștii au fost cei care, din nou, și-au pus viețile pe altar.

În scurt timp după încetarea focului, geniștii moldoveni au început procesul anevoios de deminare a teritoriilor, împânzite de obiecte explozive (OE), în regiunea satului Pohrebea, raionul Dubăsari. Cei implicați în această operațiune nu o percepeau ca pe o misiune, ci ca pe „o datorie a fiecărui cetățean de a-și apăra țara”. A fost un proces anevoios. Geniștii au reușit să demineze 85 ha de păduri, râpi și câmpii, dezamorsând 345 OE, printre care mine anti-personal, grenade, obuze de artilerie ...

Geniștii au intervenit și în alte localități din zonă, precum Doroțcaia, Coșnița, Badul Nou și Pîrîta, unde au depistat diverse tipuri de muniții. Însă cantitatea munițiilor descoperite în aceste sate nici pe departe nu se poate compara cu „comorile” găsite la Capul de Pod Chițcani. O echipă din 13 geniști a depistat, neutralizat și nimicit peste 2200 de OE, jumătate dintre care fiind mine anti-personal.

Cu regret, deminările din Zona de Securitate nu au decurs în totalitate fără victime. Sergentul Boris Mihailov și soldatul Ion Frunza au căzut la datorie, iar unii militari au rămas mutilați. Printre aceștia a fost și regretatul colonel Igor Snîtco — eroul decorat cu ordinul „Ștefan cel Mare”, care în timpul deminărilor de la Pohrebea a rămas fără ambele picioare. După ce și-au îndeplinit datoria, salvatorii de vieți au fost nevoiți să lupte pentru propriile lor vieți.

Din nefericire, pericolul munițiilor neexplodate în țara noastră nu s-a limitat doar la Zona de Securitate și la ecoul războiului de pe Nistru. Începând cu perioada postbelică și până în prezent, geniștii sunt permanent solicitați pe întreg teritoriul republicii. În majoritatea cazurilor este vorba de munițiile armatei sovietice sau a celei germane din perioada celui de-al doilea război mondial. Începând cu anii `90, geniștii militarii au intervenit cu peste 3000 de misiuni de deminare, în urma cărora au dezamorsat și au distrus, în condiții de maximă siguranță, circa 19 000 de obiecte explozive și mai mult de 118 000 de cartușe. Chiar nefiind specialiști în armament și muniții, ne putem ușor da seama la ce risc ar fi fost supusă populația Republicii Moldova și ce consecințe dramatice puteau fi, dacă aceste „comori” nu erau prelucrate de geniștii profesioniști, dar, spre exemplu, ajungeau în mâinile copiilor sau a unor maturi curioși...

Cu toate că până în prezent deja au fost descoperite o mulțime de OE, rămase din perioada războaielor, este uimitor faptul că, pe an ce trece, numărul munițiilor găsite în sol, practic, nu scade. Ne rămâne doar să ghicim ce pericol se mai ascunde în pământurile noastre și când acesta va ieși la suprafață.

Chiar dacă au avut mult de lucru în țară, geniștii noștri au reușit să acorde ajutor și altor state, care se confruntau cu pericolul munițiilor neexplodate, rămase după războaie. În perioada anilor 2003–2008, șase contingente de geniști au participat la operațiunile internaționale post-conflict cu caracter umanitar din Irak. Doar 54 de geniști moldoveni, în condiții extreme, au reușit să salveze poporul irakian de pericolul a circa 400.000 de obiecte explozive de diferit tip și producție! Pentru profesionalismul și devotamentul lor, militarii moldoveni au fost apreciați la cel mai înalt nivel atât de către colegii lor internaționali, cât și de populația băștinașă.

O altă misiune de succes din palmaresul geniștilor noștri este cea din Kosovo. Din 2014, de când Republica Moldova s-a aliniat forțelor KFOR, o dată la 6 luni, câte șapte militari, înarmați cu detectoare de mine și costume de protecție, pleacă la 1000 km distanță de casă pentru a salva vieți. Își lasă copiii acasă pentru a asigura copiilor străini dreptul la viață și un viitor mai sigur. Pe parcursul celor cinci ani de misiune, moldovenii au dezamorsat în Kosovo un număr impunător de muniții de cele mai diverse tipuri, ce se estimează la câteva mii. Acesta, însă, este net inferior mulțumirilor și recunoștinței populației băștinașe, care, peste mult timp, a început să pășească mai sigur pe propriul pământ.

Prin acțiunile lor prompte și profesioniste, geniștii moldoveni, care au devenit adevărați ambasadori ai țării noastre, au demonstrat comunității internaționale că Republica Moldova este un partener de încredere și un prieten adevărat, gata să intervină cu ajutor în caz de necesitate.

De-a lungul anilor, geniștii Armatei Naționale s-au confruntat și cu alte provocări, în afară de câmpurile minate. Întotdeauna au fost alături de cetățeni în cele mai grele situații provocate de calamitățile naturale, cum ar fi inundațiile sau înzăpezirile. Au restabilit și întărit diguri de protecție a bazinelor acvatice, afectate de inundații; au construit drumul către mănăstirea Țigănești, aflată într-o zonă greu accesibilă pentru enoriași.

În final, nu cantitatea munițiilor descoperite sau numărul misiunilor îndeplinite definește profesionalismul eroilor noștri. În primul rând, 28 de ani de sacrificiu, devotament și mii de potențiale victime salvate, care până în prezent se bucură de viață, sunt bilanțul geniștilor în anii de independență, fapt cu care aceștia se mândresc binemeritat. Chiar dacă pentru asta, zilnic, trebuie să facă acel pas decisiv.

Căpitan Dmitrii VOSIMERIC