English
 Romana
Ministerul Apararii
Home  Newsroom  Features  Armata a fost cu adevărat o şcoală a vieţii

Armata a fost cu adevărat o şcoală a vieţii



— Unde eraţi şi cînd aţi primit vestea că trebuie să mergeţi la armată?

— După ce am absolvit şcoala medie din Nisporeni, am obţinut profesia de lăcătuş şi activam deja la un atelier din oraşul natal. Tot în acea perioadă jumătate de an am făcut şoferia în cadrul Centrului de pregătire a specialiştilor.

Îmi aduc aminte că la acel atelier de lăcătuşi era o formaţie de muzică uşoară. De acolo „mi-am luat zborul” în lumea muzicii, fiind solistul trupei de amatori. Eram conştient de faptul că voi merge la armată, aşa că atunci cînd am primit citaţia de încorporare eram pregătit să devin militar cu acte în regulă.

A fost şi o petrecere, aşa cum se obişnuieşte la moldoveni?

— Desigur. A fost într-o zi de joi. Am chemat rudele, prietenii şi colegii mei de la un cerc de dans, membrul căruia eram şi eu. Ţin minte că am dansat şi ne-am distrat aproape pînă dimineaţa. La ora 6.00, toţi m-au petrecut la autobuz. De acolo începea calea mea de recrut, cea de care nu mi-a părut rău niciodată.

— Era şi o domnişoară care să scape o lacrimă?

— Cred că fiecare băiat este petrecut de o fată.

— V-a aşteptat de la armată?

— N-am avut norocul.

— Şi unde a-ţi făcut primul pas în cizma ostăşească?

— Am îndeplinit serviciul militar timp de 2 ani la Lvov, Ucraina. N-a fost departe de casă, dar rigorile vieţii de ostaş au fost toate prezente. Aşa-i armata... Apropo, am fost şi acasă, în învoire, ce-i drept că în acea perioadă nu ne prea permiteau să plecăm din unitate, dar eu am fost o excepţie. Deoarece am atins indici înalţi atît la pregătirea militară, cît şi în domeniul cultural-artistic, deoarece eram „solistul unităţii.” Ţin minte că era un cîntec în unitate, unde eu iniţial interpretam strofele, apoi toţi împreună refrenul. Atît de mult i-am cucerit pe superiorii noştri, că ne-au oprit în loc şi m-au întrebat dacă am fost acasă. Astfel, am obţinut permisiunea ca să-mi vizitez baştina şi părinţii.

— Să înţeleg că în armată a-ţi fost şi compozitor?

— Da, am fost nevoit să compun... Dar am făcut-o cu plăcere şi cei din jur au apreciat străduinţa şi talentul meu.

— Altfel nu mergeaţi acasă...?

— Altfel nu mergea nici cîntecul.

— În afară de muzică ce amintiri plăcute mai aveţi din armată?

— N-am să uit niciodată cum m-am urcat într-o maşină de luptă şi eram un pic de „şef” pe 4 colegi de-ai mei.

— Şi care era gradul militar?

— Am avut gradul de sergent. Cred că acest merit a fost posibil datorită faptului că eram dansator şi pasul de defilare mi se primea mai bine ca la ceilalţi. Toţi mă apreciau pentru asta. Începînd de la camarazii mei de arme pînă la comandantul unităţii. Cred că a mai contat exemplul personal şi atitudinea conştiincioasă.

— Ce a învăţat Gheorghe Ţopa de la armată?

— Pentru mine armata a fost cu adevărat o şcoală a vieţii. Chiar dacă fizic poate eram un pic mai bine pregătit ca ceilalţi, deoarece eram dansator, totuşi greutăţile şi încercările prin care am trecut m-au călit şi mi-au fost de folos în viaţa de după armată. Am devenit mai matur şi mai pregătit pentru viaţa de zi cu zi. Referitor la mîncare cred că ne alimentau mai bine ca acasă, important că la timp. În general, nu-mi pare rău c-am fost la armată.

— Credeţi că există vreo diferenţă dintre serviciul militar în termen de atunci şi cel actual?

— Nu cunosc atît de bine realitatea din Armata Naţională pentru a face o comparaţie pe diverse planuri, dar cred că doi ani de serviciu e mai bine decît un an.

— Sînteţi şi tatăl a 2 feciori. Au făcut băieţii armata?

— Cel mai mare a făcut catedra militară 3 luni de zile la instituţia de învăţămînt superior unde şi-a făcut studiile, iar cel mai mic este încă student.

— La care dintre piesele dvs. patriotice ţineţi cel mai mult?

— Sigur că la melodia „Veniţi acasă măi copii” ţin mai mult, deoarece a cucerit multă lume. Această creaţie este una dintre cele mai îndrăgite din repertoriul meu din toate timpurile. Ştiu că şi pentru militarii noştri care îndeplineau serviciul militar în armata sovietică piesa aceasta a avut conotaţii deosebite. Acum cred că mai aproape de sufletul militarilor s-ar potrivi melodia „Da-ţi-le voie fraţilor basarabeni peste Prut.”

— Ce le doriţi militarilor care la moment îndeplinesc serviciul militar?

— Le doresc să ia tot ce-i mai bun de la armată, pentru că este doar un an. Să asculte comandanţii şi să dea Domnul să ţină arma în mînă doar în armată, şi nicidecum în altă parte.

Realizare: locotenent major Denis Rotaru


© 2011 Ministry of Defense.
All rights reserved.

Resources

Ministry of Defense

e-mail: [email protected]

General Staff

e-mail: [email protected]

Social Media