este autoritatea publică centrală de specialitate, care organizează, coordonează şi conduce activităţile în domeniul apărării naţionale şi este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.
Ministerul Apărării este organizat în structuri centrale.
Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate ministrului apărării, sînt:
o Departamentul Dotări
o Marele Stat Major
o Aparatul Ministrului Apărării
o Direcţia Management Resurse Umane
o Direcţia Politica Militară si Relaţii Externe
o Direcţia Economico-Financiară
o Inspecţia Generală
o Serviciul Relaţii Publice
Ministerul este condus de către ministrul apărării, avînd statut de membru al Guvernului, numit şi eliberat din funcţie conform legislaţiei în vigoare.
Ministrul apărării efectuează administrarea publică centrală de specialitate prin intermediul aparatului central al Ministerului, iar conducerea militară - prin intermediul Marelui Stat Major.
Pe timp de pace, ministrul apărării exercită conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale prin intermediul Marelui Stat Major, care i se subordonează direct şi nemijlocit.
În cadrul Ministerului se constituie şi funcţionează Colegiul militar, care se călăuzeşte în activitatea sa de Regulamentul Colegiului militar, aprobat de către ministrul apărării.
Colegiul militar, componenţa căruia se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova - Comandantul Suprem al Forţelor Armate - este organul consultativ al Ministerului.
I. Conducerea strategică/naţională
1. analizează si propune Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui Republicii Moldova – Comandant Suprem al Forţelor Armate si Guvernului Republicii Moldova măsurile privind organizarea şi pregătirea sistemului naţional de apărare;
2. asigură realizarea măsurilor adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova – Comandant Suprem al Forţelor Armate si Guvernul Republicii Moldova care privesc îndeplinirea misiunilor Armatei Naţionale şi controlului civil asupra Armatei Naţionale;
3. efectuează conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale;
4. planifică şi întreprinde măsuri măsurile cuvenite de conducere administrativ-militară în stat şi dirijează activitatea organelor administrativ-militare;
5. organizează munca de educare militar – patriotică a efectivului Armatei Naţionale şi pregătirea moral-psihologică a militarilor pentru apărarea Patriei;
6. infiintează, desfiinţează, dislocă si redislocă unităţile militare ale Armatei Naţionale, in timp de pace;
7. planifică, organizează şi exercită controlul asupra activităţilor de menţinere a capacităţii permanante de luptă şi de mobilizare a Armatei Naţionale şi a rezervei active de militari, propuse de Marele Stat Major, pentru îndeplinirea sarcinilor conform destinaţiei;
8. exercită controlul asupra utilizării de către unităţile militare, instituţiile subordonate a mijloacelor financiare şi materialelor alocate, efectuează revizii privind activitatea lor financiară şi economică
9. elaborează îndrumările de planificare operaţională şi efectuează controlul asupra planurilor operaţionale, elaborate de către Marele Stat Major;
10. planifică resursele umane, financiare, materiale şi de altă natură destinate apărării naţionale şi le administrează;
11. elaborează proiectele de acte legislative şi normative privind apararea natională si asigură concordanţa acestora cu legislaţia statelor partenere şi celor membre NATO şi Uniunii Europene;
12. elaborează, în comun cu Marele Stat Major, îndrumările privind regulile de angajare pentru prezentare Parlamentului spre adoptare;
13. coordoneaza politica de integrare în Uniunea Europeana pentru structurile din subordine, intreţine si dezvolta relaţiile de cooperare politico-militara cu celelalte state si asigura reprezentarea Armatei Naţionale in raporturile cu armatele statelor cu care Republica Moldova are relaţii diplomatice;
14. organizează examinarea petiţiilor militarilor şi cetăţenilor în confomitate cu legislaţia în vigoare;
15. stabileşte, în conformitate cu standardele republicane, prescripţiile unice privind organizarea lucrărilor de secretariat şi activităţii arhivistice în cadrul Ministerului Apărării, cu excepţia documentelor de luptă care se întocmesc în conformitate cu regulamentul cu privire la statul major;
II. Informaţia şi cercetarea strategică / naţională.
16. planifică şi conduce activităţile de cercetare în domeniul apărării naţionale;
17. conduce şi utilizează informaţia, sistemele şi procedurile informaţionale de comunicare;
18. conduce procesul de prelucrare a informaţiei strategice;
19. asigură autorităţile publice cu atribuţii în domeniul apărării cu informaţie strategică;
20. evaluează eficienţa cercetării în domeniul apărării naţionale.
III. Conducerea operaţiunilor strategice / naţionale
21. organizează conducerea strategică a operaţiunilor la nivel naţional, care necesită coordonarea problemelor legate de securitatea naţională (militară) (Conform Strategiei securităţii naţionale);
22. desfăşoară unităţile Armatei Naţionale, în context operaţional sau de exerciţiu;
23. elaborează politici şi iniţiază operaţiuni informaţionale;
24. elaborează planurile de construcţie şi dezvoltare a Armatei naţionale, de mobilizare şi intervenţie operativă a acestora, de dotare a trupelor cu armament şi tehnică militară şi de perfecţionare a efectivelor lor;
25. asigură organizarea şi pregătirea operativă a organelor de conducere militară ale Armatei Naţionale, planifică şi asigură funcţionarea efectivă a sistemului de conducere a trupelor;
26. conduce utilizarea Armatei Naţionale pentru operaţiunile naţionale în cazul stărilor de urgenţă, asediu şi de război sau în cazul trecerii de la o stare la alta şi în alte cazuri unde este necesar sprijinul autorităţilor publice;
27. conduce utilizarea Armatei Naţionale pentru operaţiunile internaţionale de reacţionare la situaţii de criză;
28. coordonează de comun cu alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice politicile şi activităţile care susţin controlul şi neproliferarea armelor, în cooperare cu comunitatea internaţională şi alte state;
29. stabileşte şi menţine procedurile de legătură pentru a asigura coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale, în scopul identificării acţiunilor comune;
30. efectuează inspecţii, controale, evaluări şi verificări în oricare din structurile Armatei Naţionale asupra nivelului capacităţii de intervenţie şi de mobilizare, precum şi asupra pregătirii operative a organelor conducerii militare;
IV. Mobilitate strategică
31. asigură şi conduce dislocarea marilor unităţi, unităţilor militare şi instituţiilor militare ale Armatei Naţionale în scopul menţinerii şi dezvoltării capacităţii şi pregătirii de luptă ale acestora, necesare ripostei rapide şi decisive împotriva unei eventuale agresiuni sau a altor acţiuni ce pot afecta securitatea naţională;
V. Protecţia forţelor, resurselor şi infrastructurii
32. determină şi asigură măsurile pentru protecţia eficientă a forţelor, resurselor şi elementelor infrastructurii menite să asigure apărarea ţării;
VI. Suportul
33. asigura, la nivel naţional şi internaţional, suport Armatei Naţionale cu mijloace tehnico-materiale, echipament militar şi servicii în operaţiunile din interiorul Republicii Moldova (pe timp de pace şi război) şi în misiunile internaţionale;
34. planifică şi obţine resursele necesare pentru asigurarea stocurilor tehnico-materiale, echipamentului militar şi infrastructura logistică necesare pentru suportul cerinţelor militare pe timp de pace şi pe timp de război;
35. dispune de toate mijloacele sale materiale şi financiare, necesare pentru asigurarea activităţii şi consolidarea bazei tehnico materiale a unităţilor militare, instituţiilor din subordine;
36. asigură dezvoltarea bazei tehnico-materiale a Armatei Naţionale, este beneficiarul de stat în tranzacţiile privind achiziţionarea, crearea, fabricarea şi repararea armamentului, tehnicii militate şi speciale şi altor bunuri tehnico-militare, comercializează excedentul neutilizat de tehnică militară, armament şi alte bunuri tehnico-militare în conformitate cu legislaţia în vigoare;
37. întreprinde măsuri întru ameliorarea condiţiilor de trai ale efectivului şi a celor privind îndeplinirea serviciului militar, organizează activitatea instituţiilor medico-militare, elaborează planuri vizînd construcţiile capitale din cadrul Ministerului Apărării, asigură realizarea lor;
38. stabilirea politicilor ce ţin de managementul personalului (militari şi civili), protecţia juridică şi socială, moral-psihologică şi asigurarea medicală;
39. conduce activitatea instituţiilor de învăţămînt din subordine, implementează politica de stat privind pregătirea cadrelor militare în instituţiile de învăţămînt naţionale şi ale altor ţări, precum şi repartizarea lor conform nivelului de pregătire;
40. asigură plata pensiilor cetăţenilor care au îndeplinit serviciul militar prin contract, garantează protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară în cadrul rezervei, precum şi a membrilor familiilor militarilor care şi-au pierdut viaţa în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau au decedat în urma exercitării lor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
VII. Generarea forţei
41. determinarea politicii şi procedurilor pentru chemarea la concentrări, prestări de servicii în interes public, mobilizarea şi recrutarea forţelor de apărare.
42. elaborează şi prezintă Guvernului propuneri referitoare la efectivul numeric şi finanţarea Armatei Naţionale şi a instituţiilor subordonate, stabileşte schema de state şi structura lor.
43. asigurară majorarea personalului pentru comandamente militare şi participarea cu efectiv în comandamente militare şi organizaţii internaţionale.
44. desfăşoară recrutarea şi încorporarea cetăţenilor în serviciul militar obligatoriu, trecerea lor în rezervă, chemarea şi pregătirea rezerviştilor la cantonamente şi concentrări, mobilizarea cetăţenilor pe timp de război sau în alte situaţii excepţionale, potrivit deciziei autorităţilor publice competente, şi demobilizarea lor;
45. organizează pregătirea, reciclarea şi recalificarea rezervei active de militari instruiţi;
46. implementează planuri şi proceduri pentru identificarea şi mobilizarea parţială şi generală a rezerviştilor şi a unităţilor de rezervă;
47. modifică, în limitele aprobate de Parlament, structura organizaţională a statelor Armatei Naţionale şi instituţiilor Ministerului Apărării;
48. coordonează cerinţele Armatei Naţionale cu privire la schimbul operaţional de informaţii;
49. asigură păstrarea secretului de stat şi militar în conformitate cu legislaţia în vigoare;
50. coordonează în cadrul Ministerului Apărării, prezentarea naţională a frecventelor radio şi gestionarea frecvenţelor desemnate;
51. organizează şi desfăşoară cercetări ştiinţifice în domeniul construcţiei militare şi perfecţionării armamentului şi tehnicii militare, asigură implementarea realizărilor ştiinţifice şi a experienţei avansate în activitatea Armatei Naţionale;
52. dezvoltarea politicii interoperabilităţii tehnologiilor informaţionale pentru asigurarea compatibilităţii cu alte agenţii.
53. înaintează propuneri privind alocările bugetare pentru necesităţile apărării, participă la elaborarea planurilor şi organizarea pregătirii de mobilizare a economiei naţionale;
54. efectuează asigurarea financiară a Armatei Naţionale în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare, din contul mijloacelor alocate de bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite;
55. elaborează planurile de construcţie şi dezvoltare a Forţelor Armate, de mobilizare şi intervenţie operativă a acestora, de dotare a trupelor cu armament şi tehnică militară şi de perfecţionare a efectivelor lor;
56. asigură realizarea politicii de stat în domeniul apărării, construcţiei militare şi controlului civil asupra Armatei Naţionale;
VIII. Strategia şi politica apărăii naţionale
57. studiază şi evaluează situaţia politico-militară, determină gradul pericolului militar şi al necesarului de apărare, propune organelor supreme ale autorităţilor publice ale statului să întreprindă măsurile prevăzute de Constituţie şi legislaţie privind organizarea şi dotarea Armatei Naţionale, pregătirea populaţiei şi a teritoriului pentru apărarea ţării;
58. participă la elaborarea direcţiilor principale ale politicii militare, elaborează proiectele strategiei militare şi concepţiei construcţiei militare în stat;
59. asigură planificarea strategică a aplicării Armatei Naţionale cu alte componente ale Forţelor Armate, coordonarea interacţiunii lor în cadrul pregătirii acestora de luptă, pregătirii operative şi de mobilizare, conduce desfăşurarea şi aplicarea operativă a Armatei Naţionale;
60. stabileşte şi întreţine relaţii internaţionale în conformitate cu atribuţiile încredinţate;
61. stabileşte relaţiile cu publicul şi asociaţiile obşteşti, întreprinde acţiuni pentru informarea societăţii despre starea de lucruri în Armata Naţională;
62. determină politicile pentru activităţi de asistenţă în domeniul securităţii şi coordonarea acestora;
63. acordarea asistenţei de lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale şi asistenţă umanitară.
al Armatei Naţionale este organul de conducere militară (de comandă) al Armatei Naţionale, care efectuează pregătirea organelor de conducere şi a trupelor pentru ducerea operaţiilor (acţiunilor de luptă) sau altor acţiuni, în scopul asigurării apărării naţionale şi executării altor misiuni determinate de destinaţia Armatei Naţionale.
Marele Stat Major este condus de şeful Marelui Stat Major - viceministru al apărării, care este concomitent şi Comandantul Armatei Naţionale. Şeful Marelui Stat Major este numit de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul primului-ministru.
Asigură relaţiile cu Parlamentul, Guvernul, alte autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale, coordonează activitatea legislativă, susţine proiectele de legi în Guvern şi în Parlament, reprezintă interesele Ministerului Apărării în instnţele judecătoreşti, asigură protecţia socială a militarilor şi membrilor familiilor lor.
Asigură pregătirea şi perfecţionarea, implementează politica statului privind dezvoltarea şi gestionarea resurselor umane în cadrul Armatei Naţionale, duce analiza şi evidenţa resurselor umane.
Asigură plata soldelor (salariilor) militarilor (angajaţilor) şi pensiilor militarilor trecuţi în rezervă, planifică şi efectuează controlul executării bugetului Ministerului Apărării, efectuează analiza economico-financiară a proiectelor de acte legislative.
Este structura prin care Ministrul apărării îşi exercita atribuţiile specifice de control si evaluare a activităţilor desfăşurate în Armata Naţională.Inspectoratul organizează si conduce activităţile de protecţie a muncii si a mediului, de supraveghere tehnica.
Stabileşte relaţiile cu publicul şi asociaţiile obşteşti, întreprinde acţiuni pentru informarea societăţii despre starea de lucruri în Armata Naţională.
Evenimentele social-politice care s-au produs la sfîrşitul anilor `80 au avut drept consecinţă proclamarea suveranităţii Republicii Moldova la 23 iunie 1990. Peste un an de la declararea suveranităţii, la 27 august 1991, Republica Moldova şi-a proclamat independenţa.
Situaţia creată a grăbit crearea instituţiilor statale specifice. Alături de altele, ca un atribut firesc al statului, s-a impus crearea Armatei Naţionale.
Declararea suveranităţii şi independenţei statale a Republicii Moldova demonstrau că formarea unei instituţii militare proprii, care ar garanta integritatea ei teritorială, este obligatorie şi inevitabilă.
Toate acestea au constituit premisele principale ce au condus la crearea organismului militar propriu, care va avea drept scop primordial apărarea integrităţii teritoriale, a suveranităţii şi independenţei statale a Republicii Moldova.
Evoluţia evenimentelor politice din interiorul statului sovietic de la începutul anilor `90 a influenţat şi asupra transformărilor din R.S.S. Moldovenească. Au loc alegerile din primăvara anului 1990 în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în timpul lucrărilor sesiunii Sovietului Suprem, cînd se examina formarea comisiilor permanente, a fost abordată pentru prima dată şi problema militară. La 11 mai 1990, prin Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S.M. nr. 16-XII a fost creată Comisia parlamentară pentru securitatea statului şi problemele militare. La şedinţa din 22 mai 1990 preşedinte al comisiei a fost ales domnul Ion Costaş. La 29 mai este aprobată componenţa comisiei: locţiitor - Gh. Mazilu, membri: N. Andronache, P. Sandulache, A. Ţaran şi alţii.
Scopul principal în activitatea comisiei a constat în elaborarea şi promovarea politicii de stat a Republicii Moldova în domeniile apărării şi securităţii naţionale.
În baza Hotărîrii Parlamentului nr. 254-XII din 4 septembrie şi a Hotărîrii Guvernului nr. 319 din 12 septembrie 1990 este creat Departamentul de Stat pentru problemele militare.
La 18 octombrie 1990, prin Hotărîrea Guvernului nr. 404, a fost numit primul director general al Departamentului de Stat pentru problemele militare în persoana domnului Nicolae Chirtoacă, ce avea să stea la baza adoptării pachetului de legi şi acte legislative necesare pentru crearea Armatei Naţionale.
Toate aceste evenimente, cît şi activitatea desfăşurată de către Departamentul pentru problemele militare în această direcţie au făcut necesară încadrarea specialiştilor de profil în acest proces. Astfel, din armata sovietică se întorc la baştină ofiţeri cu o practică şi experienţă bogată în domeniul militar. în condiţii dificile, cînd politicienii de la Chişinău încearcă să întemeieze un organism militar naţional şi să elaboreze un program strategic militar, în Patrie revin militari-profesionişti, majoritatea din ei fiind fideli ideilor naţionale şi gata de a contribui la construirea unei instituţii de apărare.
Evenimentele ce au urmat după actul de proclamare a independenţei, prin care s-au pus bazele statului Moldova, au constituit un efort reformator vizînd organizarea temeinică a instituţiilor statale.
Crearea statului şi menţinerea lui în plan politic pe arena internaţională necesită instituţii corespunzătoare. Una din problemele principale ce trebuia rezolvată la acea oră era constituirea Armatei Naţionale. Luînd ca bază.
Declaraţia de suveranitate, Declaraţia de Independenţă, Constituţia ţării şi pornind de la ideea apărării tînărului stat, Preşedintele republicii, Mircea Snegur, la 3 septembrie 1991, prin Decretul nr. 193, în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Moldova şi dreptul internaţional, în scopul asigurării apărării suveranităţii republicii şi a integrităţii ei teritoriale, decretează crearea Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
În scurt timp după decretul privind crearea Forţelor Armate, în scopul executării lui sînt semnate un şir de documente oficiale, care completează şi realizează ideea constituirii acestei instituţii militare.
O completare firească a documentului menţionat au constituit-o decretele semnate în aceeaşi zi de către Preşedintele ţării, care vizau probleme de primă importanţă.
La 24 septembrie 1991, executivul republican, în baza Decretului Preşedintelui Republicii Moldova din 3 septembrie 1991 şi a hotărîrii sale nr. 531, formează un grup de lucru pentru elaborarea proiectului concepţiei privind crearea Armatei Naţionale. Se formează o comisie, în care erau antrenaţi un grup de politicieni şi specialişti militari. Aceştia erau: C. Oboroc - preşedintele comisiei, membrii - N. Chirtoacă, P. Creangă, V. Grab ş.a.
Rolul principal în constituirea organismului militar propriu îi revine Departamentului de Stat pentru problemele militare. în scopul păstrării bazei tehnico-materiale necesare pentru asigurarea funcţionării Forţelor Armate ale Republicii Moldova, prin decretul nr. 234 al Preşedintelui Republicii Moldova din 14 noiembrie 1991 se declarau patrimoniu naţional armamentul, muniţiile, mijloacele de transport, tehnica militară, bazele militare şi celelalte bunuri ce aparţineau unităţilor militare ale armatei sovietice, dislocate pe teritoriul republicii. Pe viitor se interzicea evacuarea armamentului, tehnicii şi bunurilor materiale.
La 13 noiembrie 1991, prin Hotărîrea nr. 268, Guvernul revine la executarea Decretului Preşedintelui din 3.09.1991 cu privire la comisariatele militare, care urmau să fie trecute în subordine Departamentului de Stat pentru problemele militare. în baza acestei hotărîri, Centrul republican de recrutare se reprofilează în Centrul de instruire al Forţelor Armate. Pînă la adoptarea concepţiei, regulamentului, structurii şi a altor acte legislative în vederea creării Forţelor Armate, comisariatele erau autorizate cu următoarele funcţii:
1. Evidenţa;
2. Încorporarea;
3. Testarea medicală şi psihologică;
4. Examinarea cazurilor tinerilor ce părăsesc unităţile militare.
Pentru reglementarea problemelor cu alte state şi în conformitate cu normele de drept internaţional, legislativul, prin declaraţia nr. 738-XII din 18 noiembrie 1991, aderă la actele de neproliferare a armelor nucleare, precum şi a.
Celorlalte arme de distrugere în masă şi pledează pentru nimicirea totală a acestora. Moldova aderă la obiectivele şi principiile consfinţite prin Tratatul de la Paris cu privire la forţele armate convenţionale în Europa şi la documentul de la Viena asupra măsurilor de întărire a încrederii şi securităţii în Europa.
În acelaşi timp, Republica Moldova informează comunitatea internaţională că intenţionează constituirea unor formaţiuni militare, destinate în exclusivitate asigurării securităţii şi integrităţii statului, păstrării regimului constituţional şi apărării drepturilor omului.
Complexitatea acestei activităţi, pe plan internaţional, necesita antrenarea de specialişti militari. Pe fundalul acestei necesităţi, în cadrul Departamentului Militar sînt atrase o serie de cadre militare.
Sarcinile celor încadraţi în lucrul de edificare a armatei erau, la acel moment, următoarele:
1. Pregătirea legislaţiei, elaborarea structurii şi concepţiei militare naţionale.
2. Lucrul cu efectivul de ostaşi ce părăseau unităţile militare sovietice, păstrarea anonimatului tinerilor noştri în faţa legii militare sovietice şi readucerea acestora în patrie.
3. Studierea cadrelor militare care activau în armata sovietică.
Pînă în luna noiembrie a anului 1991 erau primite deja aproximativ 300 de cereri, din toate colţurile fostei Uniuni Sovietice, în care militarii îşi exprimau dorinţa de a reveni în Moldova şi a se încadra în Armata Naţională.
4. Cea mai importantă direcţie în această perioadă era obţinerea de informaţii despre mijloacele materiale exprimate în armament, tehnică militară şi alt imobil aflat în dotarea unităţilor militare din Moldova şi nepermiterea evacuării acestora de pe teritoriul ţării.
Paralel se duceau tratative în vederea evacuării trupelor armatei sovietice din Moldova. împreună cu Ministerul Apărării al U.R.S.S. este adoptat un document, conform căruia ofiţerilor moldoveni nu li se puneau obstacole în cazul revenirii lor la baştină.
Deosebit de important este faptul că, în pofida condiţiilor dificile, s-a elaborat strategia şi concepţia construcţiei militare. La baza proiectului de constituire a Armatei Naţionale a stat Constituţia Republicii Moldova, Declaraţia de Independenţă şi actele legislative internaţionale, care vizează această problemă. De asemenea, a fost luată în consideraţie şi practica mondială de constituire a Forţelor Armate proprii în diferite state din Europa şi din lume. Nu a fost trecută cu vederea nici realitatea existentă pe atunci în republică. Pentru ca proiectul să fie aprobat de legislativ, s-au studiat minuţios toate aspectele, luîndu-se în consideraţie factorii economici, baza tehnico-materială, completarea cu cadre etc.
Conform concepţiei militare, Moldova s-a declarat zonă demilitarizată. Această declaraţie nu însemna însă şi inexistenţa unor structuri armate, ci doar absenţa unui complex militar, care putea angaja statul într-un conflict de proporţii.
O importanţă deosebită pentru pregătirea condiţiilor creării Armatei Naţionale o au evenimentele ce se desfăşoară în primele două luni ale anului 1992. La 10 ianuarie 1992 este dat publicităţii primul proiect al doctrinei militare a Republicii Moldova, în care se menţiona că doctrina are un caracter în exclusivitate defensiv, activităţile de pregătire şi organizare a apărării naţionale nereprezentînd ameninţări la adresa altor state.
La 10 ianuarie 1992 Parlamentului i se propune spre examinare proiectul Legii "Cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor". Avînd la bază normele de drept internaţional şi Constituţia Republicii Moldova, această lege stabilea normele de protecţie socială şi juridică a militarilor Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi a membrilor familiilor lor.
În plan intern se iau măsuri în vederea păstrării armamentului şi a bunurilor materiale, accelerîndu-se rezolvarea acestei probleme printr-o inventariere a tehnicii militare în toate unităţile şi subunităţile militare existente pe teritoriul republicii.
Complexitatea acţiunilor practice impunea necesitatea unui organism de conducere, activitatea căruia să fie mult mai eficientă în funcţionare. Astfel, la 5 februarie 1992 a fost creat Ministerul Apărării ca organ de conducere al Forţelor Armate.
Conform Legii Republicii Moldova "Cu privire la apărare", care a fost adoptată la 17 martie 1992 de către Parlamentul Republicii, Ministerul Apărării este organul central al conducerii de stat a Forţelor Armate, poartă răspundere deplină pentru construirea, dezvoltarea şi pregătirea lor de luptă în vederea asigurării apărării republicii. Ministerul se constituia din corpul de specialişti care a activat anterior în Departamentul Militar, inclusiv ofiţeri de toate gradele, reîntorşi la baştină.
Odată cu revenirea acestor cadre se definitiva şi completarea structurii armatei, activitatea era mai organizată şi mai eficientă. La acest moment existau deja circa 700 de cereri din partea militarilor din armata sovietică care doreau să-şi servească Patria. Era necesar un plan complex de activitate pentru soluţionarea problemei cadrelor.
Prin Decretul Preşedintelui statului nr. 20,la 5 februarie 1992 este numit şi primul Ministru al Apărării, general de divizie I. Costaş.
Astfel se încheie prima perioadă de organizare a Armatei Naţionale.
Perioada ce a urmat după crearea suportului juridic în domeniu era legată direct de eforturile depuse de specialişti la edificarea organismului militar, cît şi de situaţia politică ce se crease la acel moment în Moldova. în primăvara anului 1992 devin tot mai evidente semnele unui conflict catastrofal care avea să atragă în hăul său vieţile unor oameni nevinovaţi. Aceasta de asemenea a accelerat procesul de organizare a Armatei Naţionale. Conflictul militar de la Nistru a servit drept catalizator pentru edificarea instituţiei de apărare a statului.
La această etapă de constituire a armatei a fost desfăşurată o activitate complexă, variată şi bogată în conţinut, ceea ce era legat de cerinţele timpului. Hotărîrea Guvernului, în conformitate cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 14 noiembrie 1991 privind declararea armamentului, tehnicii şi a celorlalte bunuri materiale militare ca proprietate a Republicii Moldova, a constituit un nou pas spre edificarea organismului militar naţional.
În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu acordul la care s-a ajuns cu Comandantul Suprem al Forţelor Armate ale Comunităţii Statelor Independente, în scopul creării bazei Forţelor Armate ale Republicii Moldova, Preşedintele ţării decretează trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor şi subunităţilor militare ale Forţelor Armate ale fostei U.R.S.S. staţionate pe teritoriul republicii şi transmiterea lor Ministerului Apărării al Republicii Moldova.
Primele unităţi trecute sub jurisdicţia ţării au fost una de transmisiuni şi una logistică, staţionate în Chişinău. La 1 aprilie 1992 are loc ceremonia solemnă a trecerii lor sub jurisdicţia Republicii Moldova, desfăşurată pe poligonul de instruire.
Eficienţa măsurilor luate, cît şi convenţiile semnate cu factorii de decizie din Rusia, au grăbit momentul trecerii sub jurisdicţia Republicii Moldova a 104 unităţi militare.
Această cotitură în desfăşurarea evenimentelor va pune baza etapei de tranziţie spre constituirea practică a Armatei Naţionale. în acest timp se îmbunătăţesc cu mult organiza-rea şi funcţionarea organelor de conducere.
Concomitent, se accelerează lucrul de primire a tehnicii şi unităţilor militare de la comandamentul Forţelor Armate ale C.S.I. La Cahul este luată în primire prima mare unita-te, unde mai tîrziu s-a constituit o brigadă de infanterie motorizată a Armatei Naţionale.
Măsurile luate la etapa dată, în urma declanşării conflictului militar, se făceau la nivelul Comandamentului Suprem. Evoluţia evenimentelor grăbesc adoptarea, la 17 martie 1992, a Legii "Cu privire la Forţele Armate". Conform acestei Legi, Forţele Armate ale Republicii Moldova au menirea de a apăra statul în caz de agresiune armată, de a asigura inviolabilitatea frontierelor şi a spaţiului aerian al acestuia.
La majoritatea punctelor de comandă, cît şi la statul major, format pentru conducerea acţiunilor de luptă direct pe teren, sînt numite cadre de militari care urmau să perfecţioneze activitatea statului major şi să facă mai eficace conducerea punctelor de comandă. Adjunct al Comandantului Suprem al Forţelor Armate ale republicii este numit Ministrul Apărării domnul I. Costaş. Funcţia de şef al Statului Major o exercita generalul de brigadă P. Creangă. Dintre militari, ca membri ai acestui comandament erau coloneii N. Petrică, V.Anton, V. Grosu, A. Cociug, R. Berejniţchi şi alţii. După ce conducerea acţiunilor de luptă va trece nemijlocit în mîinile militarilor, la cele două capuri de pod - Cocieri şi Coşniţa se vor afla ca superiori colonelul N. Petrică şi colonelul A. Cociug.
Pornind de la situaţia creată, deoarece nu existau cadre de militari profesionişti, majoritatea ofiţerilor ce conduceau efectivul pe poziţii erau chemaţi din rezervă, îndeosebi şefi de catedre şi profesori de pregătire militară.
O amplă activitate la această etapă a desfăşurat Comisariatul republican. Secţiile administrativ-militare, din cauza lipsei de cadre specializate, erau completate numai în proporţie de 50 la sută cu numărul necesar de ofiţeri. Cu toate acestea, misiunile puse în faţa departamentului au fost executate.
Paralel cu acţiunile militare de la Nistru şi cu diplomaţia dusă la nivel internaţional, continua activitatea Comisiei de preluare a unităţilor militare de la armata sovietică.
În baza decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.77 din 23 martie 1992 este trecut sub jurisdicţia Republicii Moldova Regimentul 83 aviaţie de vînătoare. La 4 aprilie 1992 reprezentanţii Ministerului Apărării al Republicii Moldova se deplasează la Mărculeşti, unde în decurs de opt zile au preluat regimentul.
Puţin mai tîrziu, este primită şi unitatea de la Olişcani, unde se găsea punctul de comandă al Direcţiei Sud-Vest. în baza acesteia se creează o unitate de pază. în garnizoana Floreşti se găsea o divizie a armatei sovietice, care este transformată într-o bază de păstrare a mijloacelor materiale. La 10 aprilie 1992 depun jurămîntul de credinţă Republicii Moldova ofiţerii structurilor nou formate ale brigăzii "Moldova" dislocate în oraşul Bălţi.
Brigada de apărare antiaeriană "Dmitrie Cantemir" este formată în acele clipe de grea cumpănă, rămînînd doar cu 10% din cadrele militare, existente pînă atunci în unitate.
La 20 aprilie 1992 depune jurămîntul militar Detaşamentul topogeodezic.
În baza unităţii militare nr. 42757 a fost organizată baza centrală de servicii subordonată Direcţiei logistice a Ministerului Apărării. Astfel, procesul primirii şi formării subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi a constituit o etapă aparte în istoria Armatei Naţionale.
La cîrma realizării măsurilor întreprinse de conducerea armatei în aceste luni în plan organizatoric, al dotării, al instruirii tactice, al amenajării genistice a teritoriului, concentrărilor de instrucţie pe termen scurt stăteau generalii I. Costaş, P. Creangă, T. Dabija, coloneii N. Petrică, V. Botnarevschi, V. Grab, A. Gorgan, G. Bubulici şi alte cadre militare. în acelaşi timp organul superior de comandă se completează cu ofiţeri cu experienţă reveniţi din armata sovietică în Patrie.
La 22 aprilie în Ministerul Apărării a avut loc solemnitatea depunerii jurămîntului militar de către aparatul de conducere al ministerului şi corpul lui de ofiţeri.
Printre primii care au depus jurămîntul au fost I. Costaş, P. Creangă, T. Dabija ş.a., în total 57 de militari.
Peste cîteva zile, la 24 aprilie 1992, Mi-nistrul Apărării I. Costaş semnează statele de personal. Conform ordinului nr.83 din 27 mai 1992 sînt numiţi viceminiştrii: P. Creangă, T. Dabija, V. Seminiuc, V. Toporivschi. În aceeaşi zi apare primul număr al ziarului "Oastea Moldovei".
La 6 iulie, la Viena, Republica Moldova este prima ţară exsovietică care semnează Tratatul privind reducerea armamentului şi forţelor armate convenţionale. Delegaţiile din Turcia, Germania, Ungaria, ca reprezentanţi ai O.S.C.E., încep inspectarea trupelor moldoveneşti, dislocate la Ungheni, Floreşti, Mărculeşti şi Chişinău.
La 21 iulie, la Moscova, Preşedintele Republicii Moldova şi Preşedintele Federaţiei Ruse s-au întîlnit pentru a elabora un complex de măsuri în vederea încetării conflictului armat în raioanele din zona nistreană şi realizării reglementării lui paşnice.
În aceeaşi zi este semnată "Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova".
Conform Convenţiei, părţile implicate în conflict îşi luau angajamentul să întreprindă toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului şi să înceapă retragerea efectivelor, a tehnicii de luptă şi a armamentului. în regiunea conflictului a fost creată o zonă de securitate.
În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute de sus-numita convenţie, precum şi al asigurării regimului de securitate în zona nistreană, a fost creată o Comisie de control unificată, cu sediul în or. Bender, formată din reprezentanţi ai celor trei părţi angajate în reglementarea conflictului (Federaţia Rusă, Republica Moldova şi autorităţile locale ale raioanelor de est ale republicii).
Conform protocolului adiţional al comisiei unificate de control, semnat la 28 iulie 1992, începînd cu 31 iulie, în zona de conflict au fost introduse forţele de menţinere a păcii şi un corp de observatori, care au primit misiunea de a asigura încetarea focului, retragerea şi dezarmarea tuturor formaţiunilor militare, menţinerea păcii şi a ordinii de drept în zona de securitate. Totodată, a fost stabilită componenţa şi numărul forţelor de menţinere a păcii, locurile de dislocare a contingentelor militare. Pentru executarea acestui acord, Ministerul Apărării al Republicii Moldova, la 31 iulie, a semnat ordinul cu privire la crearea a 3 batalioane de infanterie motorizată ale forţelor de menţinere a păcii din partea Republicii Moldova cu locul de dislocare la Cocieri, Varniţa şi Coşniţa.
Contingentele militare au fost introduse în locurile de dislocare la 1 august 1992 şi tot în această zi a avut loc prima revistă de front comună a forţelor de menţinere a păcii.
Participarea parţială a militarilor la conflictul armat a fost condiţionată de deciziile politice adoptate la acel moment de conducerea de vîrf a republicii. Militarii care au participat la conflict şi-au îndeplinit cu cinste datoria, executînd ordinele primite.
Despre MA
